Metodologie: Punerea în perspectivă

Respectul pentru coincidență: Manifestată sub egida apelului la autoritate, această formă a respectului este întâlnită/impusă în mediu familial, unde coincidențele cronologice și de rudenie sunt considerate a fi justificări suficiente pentru valoarea morală. Trebuie să fie respectați părinții, să le fie urmate indicațiile, pentru nimic mai mult decât contribuția lor la existența individului. Chiar dacă punctul de pornire joacă un rol central în “cursă”, cel ce dă startul are o funcție limitată comparativ cu “alergatorii” sau “antrenorii”. În cazul suprapunerii rolului pedagogului versat peste cel al rudei, se poate vorbi de un respect câștigat, dar o idee emisă greșit nu poate fi remediată prin argumentul intenției bune sau a coincidenței familiale.

Respectul se câștigă!

Respectul pentru sine: Probabil cea mai deranjantă și intens circulată formă a respectului, are o nuanță duală ce naște generații de egomani. Respectul de sine, interpretat sănătos, duce la integritate individuală, la întărirea “repertoriului” de calități și la competiția dreaptă, productivă și empatică. În varianta mai des întâlnită, respectul de sine este pus în practică ca o aroganță a stării de fapt, o mândrie nejustificată de forma “Tu știi cine-s eu, mă?!”.

Respectul se autointitulează!

Respectul pentru funcție: De la sine înțeles, această formă a respectului se adresează unei convenții sociale. Obiectiv, inofensiv și măgulitor pentru cei aflați pe culmi, respectul pentru funcție contravine moralității în momentul în care cel decăzut/nerealizat este considerat nedemn. Sămânța greșelii de interpretare survine din concepția meritologică, din ideea dovedită falsă a succesului/eșecului meritat.

Respectul se câștigă?

Respectul pentru implicare: În varianta sănătoasă se manifestă ca nevoia de a fi asociat cu o idee demnă de respect. Varianta uzuală e o punere în oglindă a manifestării sănătoase, respectul fiind atribuit oricărei idei cu care s-a făcut asocierea. În loc de “Pentru că respect, fac parte!”, e un “Pentru că fac parte, respect!”.

Respectul se respectă!

Respectul decorativ: Mai degrabă o atitudine decât o subramură a respectului, se evidențiază prin abundența (vociferată) a respectului. Lipsa discriminării duce la desanctificarea conceptului, ajungându-se la un clișeu bun de trecut pe CV-ul valoric, o caracteristică inerentă ființelor cu puls.

Se respectă!