Motto: Urăşte păcatul, nu păcătosul.
Premisa: Întregul este mai mult decât suma părţilor.
Metoda: Generalizare
Momentul în care libertatea descrisă anterior se extinde la rangul de ideologie, este şi momentul în care toleranţa nu mai este inerentă respectivei libertăţi. Porţi fular cu Steaua? Eşti pasibil de critică „becaliană”. Ai tricou cu Metallica? Eşti satanist şi ai boli venerice. Crezi in Doamne-Doamne? Eşti o oaie tâmpă. Nu vă mai victimizaţi pentru propriile alegeri! Judecăţile de valoare pe care le emiteţi cu privire la etichetele altora, sunt emise şi la adresa voastră. Karma!
Din punct de vedere psihologic, acest comportament este natural. Îţi iubesti copilul pentru că-i al tău; aderi la valorile culturale din locul în care te-ai născut: ţiganii sunt hoţi, ungurii mai uniţi şi vecinul o are mai mare; tinzi să preferi oamenii cu o etichetă cât mai asemănătoare cu a ta şi discriminezi cu nemiluita!
Pentru a da dovadă de-o intoleranţă mai blandă şi mai puţin probabiłă de a-ţi pune eticheta de „prost” peste toate celelalte etichete cu care te mândreşti atât de mult, urmează urmatoarele sfaturi:
Nu folosi:
- Pentru că aşa am fost crecut.
- Pentru că aşa se face pe la noi.
- Pentru că aşa scrie în cartea pe care n-am citit-o.
- Pentru că asta vrea Dumnezeu.
Foloseşte:
- Nu sunt pregătit sa încerc ceva nou.
- Pun preţ pe valorile tradiţionale.
- Trebuie să verific ce spune Biblia despre asta.
- Nu am fost suficient de pregătit pentru a obţine alt rezultat.
Contemplează la:
- Când mai mulţi îţi spun că eşti beat: dacă ei sunt barmani, ascultă-i; dacă sunt cofetari, toarnă în continuare.
- Motivele pentru care nu crezi în experienţa altuia, sunt exact aceleaşi pentru care nu crede nici celălalt în a ta.
Concluzii:
- Intoleranţă faţă de oricine nu-şi poate argumenta opiniile.
- Intoleranţă faţă de oricine nu-şi poate argumenta acţiunile.
Poruncă: Nu fii victima unui rău pe care-l poţi schimba.
Image credits: https://www.facebook.com/Bibliapentrusceptici
3 răspunsuri la “(In)Toleranţa instituţional-ideologică”
Nicio idee/ideologie nu trebuie ferită de critica publică. Nimic mai mult, nici mai puțin. Cu atât mai mult cu cât această ideologie influențează viața publică și discursul social. Dar, din punctul meu de vedere, contează și cum, și cui faci această critică. Adică, nu m-aș lua de gâtul celor din tribul african din poză. Dar de gâtul KKK-iștilor, predicatorilor în public, homofobi, xenofobi și alte nații o să mă iau cu cea mai mare plăcere, oricând și la orice oră. Sunt intolerant la intoleranță. Makes sense? :))
It sure does…e şi direcţia în care merg. Nu-i ok sa arunci prima piatră dar o vreau aruncată în cei ce intentionează aruncarea primei pietre. :)) Thinking is hard…
Oricum încerc să menţionez metoda întrucât e dificil să treci prin toate perspectivele într-un singur articol. Dacă sari direct în critică morală, nu înţelege lumea că-i in cele din urmă un proces. Eu pledez „vinovat” la toate greşelile pe care le expun (cred că toţi le-am făcut) şi încerc să tutelez spre punctul final, acel „ce şi cum”.