Motto: Nu-ți da cu părerea decât dacă ți se cere sfatul.
Perspective:
Sfătuitorul: Acel „iți vreau binele” pe care-l auzim în familie, „iți spun pentru că-mi pasă” al partenerului și „așa trebuie”-ul social, având ca scop reglementarea unui comportament deviant.
Sfătuitul: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău. Să nu ai alți dumnezei în afară de mine.”
„Răspunsul este întotdeauna „eu”. Eu am dreptate sau vreau să învăț din propriile greșeli, eu trebuie să trăiesc cu mine, eu sunt cel care decide. În cele din urmă eu mă cunosc cel mai bine, nu? Îmi cunosc binele și răul, iar în schimbul libertății de-a face ce vreau cu propria viață, îți acord și ție același drept… în fine… cât timp nu mă incomodezi. Ai citit bine… ar trebui să te gândești la mine mai des, trebuie să fiu menajat.”
Utopic, nu? Poate chiar penibil, dar ăsta-i argumentul.
Poruncă: Acceptă această argumentare fară să pretinzi reciprocitate.
Image credits: http://cdn.nomblog.com/
